am masina mea...

Am masina mea,
Sunt pionier,
Si ma mandresc cu ea
Sunt pionier...

Ce sa mai, draguta de ea mi-a fost predata "la cheie" saptamana trecuta si m-a uns la suflet sa o vad asa frumoasa si noua.

Fiind intr-o perioada mai agitata si proaspat revenita din Anglia nu eram cine stie ce entuziasmata cand am mers sa ridic iau masina. Eram mai preocupata de cum ajung acolo, cati bani imi iau la mine, ce hartii imi trebuie si alte prostii in loc sa ma gandesc la masina mea cea noua. Chiar si acolo pana ne-am fatai cu hartii, platit numere, RCA si alea, alea, parca nu am si uitat ca eu sunt pe cale sa imi pun fundul intr-o masina nou-nouta, pentru care am facut o gramada de drumuri, pierdut timp si din pacate facut un credit de-a dreptul monstruos(in ceea ce priveste dobanda).



Dar ta-da! A sosit si marele moment in care sunt condusa la masina, mi se inmaneaza cheile si incepe momentul senzational al dezvelirii! masina era acoperita cu o husa visinie destul de ok, prima data mi s-a parut haios faptul, nu atat faptul ca era acoperita, cat modul de prezentare. Si incepe nenea de acolo sa traga de husa usor, usor de parca ar fi tinut in mana niste oua si se temea sa nu le sparga :D. Ei bine, acela a fost Momentul! Momentul in care masina mea mi-a picat cu tronc. Nu cand umblam ca nebuna sa vad ce sa iau, nu cand am studiat poze si modelele expuse pe la dealeri, ci momentul in care a inceput sa iasa de sub prelata, palma cu palma. Si arata atat de bine :D Curata de sclipea si mirosul ala de masina noua... E tot ce iti poti dori de la o masina.



Sunt atat de incantata de ea, incat chiar daca presurile pe care le-am primit cadoul de la dealer miros de iti muta nasul din loc, nu am luat nici un odorizant de masina. Vreau sa pastrez mirosul de masina noua cat mai mult. Daca as putea as lua o mostra si as inchide-o intr-un borcan si peste luni si luni sa il deschid asa cate un pic sa imi aduc aminte ce bine miroase masina noua.
Nu e cine stie ce masina mea, dar imi place la nebunie, si abia astept sa fac primul drum mai lung sa vad cum se comporta si in afara Bucurestiului, dar ami ales vreau sa ma bucur de ea.



Las si cele cateva poze pe care i le-am facut sa va spune ceea ce eu nu am reusit in scurta poveste de azi.

Spre Londra inainte!

In plina nebunie legata de criza si recesiune, printr-o imprejurare fericita voi ajunge sa petrec aproximativ patru(4) zile in Anglia, Londra fiind unul dintre orasele/locurile pe care intotdeauna mi-am dorit sa le vizitez.

Voi avea o zi si jumatate la dispozitie sa bat Londra in sus si jos, dar inca nu stiu de unde sa incep, ce sa fac, ce sa vizitez si mai ales ce sa pozez :))
Binenteles avand in vedere ca voi calatori cu avionul primul pas va fi sa iau un tren spre oras si sa ma dezmeticesc, nu de alta, dar banui ca impactul cu londonezii va fi destul de puternic.

In momentul acesta incerc sa pun la punct o lista cu obiectivele "obligatorii" de vizitat, cu trasee, cu preturi pentru bilete si mai ales cu impresii si sfaturi de la alte persoane care au vizitat Anglia/Londra. Deja ma simt asaltata de multitudinea de informatii pe care internetul ti le ofera, dar imi rezerv dreptul de a hotari in final cat de folositoare sunt toate informatiile si impresiile pe care le voi gasi. Oricum o veste buna e ca o multime de muzee au intrarea gratuita, un loc pe care sigur nu il voi rata fiind British Museum :)


O lista temporara si binenteles nu in ordinea preferintelor ar fi:
• British Museum
• London Eye
• St Paul's Cathedral, Tower of London, London Bridge si The Monument
• Big Ben, Houses of Parliament, Thames
• Piccadilly Circus,
• Westminster Abbey
• Greenwich Royal Observatory
• National Gallery (Trafalgar Square)
• Hyde Park (Speaker’s Corner, Diana’s Memorial Fountain)
• Buckingham Palace (Changing of the Guard)


Mi-ar placea sa vad toate aceste locuri, dar cu siguranta timpul pe care il voi avea la dispozitie nu va fi de ajuns, asa ca voi incerca sa fac o lista de prioritati si mai ales sa fac un traseu cat de cat coerent ca sa nu pierd prea mult timp intre aceste obiective.

Tineti-mi pumnii si reveniti pentru pozele pe care le voi posta dupa ce ma intorc din mini-vacanta din Anglia ;)

Povestea martoagei

A fost o data ca niciodata, intr-o frumoasa seara de noiembrie cand...

O soferita berbanta, prin care hormonii topaiau de zor si ai carei neuroni erau plecati in vacanta a hotarat ca e cazul sa o calce mai tare, doar masina noua trebuie purtata cu viteza pe drumurile capitalei pentru a impresiona fetele de pe bancheta din spate.

Si cum calarea soferita noastra noul cal naravas pe nume Megan Doi, un nefericit care se incapatana sa respecte viteza regulamentara ii aparu in fata. Si ce face fata noastra la cei 21 de anisori ai ei? Acceleratia o calca si pe linia de tramvai o lua. Dar vai ce sa fie, ce sa fie, semaforul in fata ii aparu si coloana de masini se infiinta, calutul nostru naravas nemaiavand pe unde sa o ia se proptii in cel din fata lui, dar fiind un cal naravas, care nu crestea intr-o zi cat altii intr-o luna, nu se multumi doar cu un alt cal, din nari fremata si mai lovi un cal, si inca unul si inca unul.

Si asa calatoria eroului nostru spre soare apune, pentru a cauta un nou cal incepu. Intai se infiinta la giudet si calul la inspectie il prezenta. Acolo un mare mester intr-ale potcovirii si nutretului hotari ca calul si-a trait traiul si si-a mancat malaiul si bine ar fi ca eroul nostru ca mearga la domnul vistier sa ceara banii inapoi pe el si cu banii de pe martoaga sa ia unul mai trainic si mai frumos, dar nu pe rau in jos.

Eroul nostru la vistiernic se ducea si jalba in protap si-o punea, dar vistiernicul om calit si preacinstit se codi, ca de calul tanar nu prea mai era, dintii nu si-i prea mai spala si galbeni nu multi merita. Si tot asa scart, scat pana marti il ameti pe nefericitul nostru erou care nici nu mai stia pe unde sa o ia.

Stan patitul nostru, doua luni in cap porumbei trimise, si vistiernicului mila facandu-i-se de un biet crestin, partea sa isi lua si restul de galbeni lui stan dadea. Da acum Stan trebuia martoaga sa o dea si negutatori n-avea; ba negutatori avea, dar unii tuciurii, de galbeni plini.

Ce sa faca omul nostru, cu martoaga nimic nu mai facea, asa ca lua galbenii, spuse bogda proste si merse la negutator sa ia cal nou, ca de poveste, ce nu mananca jeratic, da-i numa' bun de carat desagi. Da aici ce sa vezi, stupize, stupize galbenii nu-i ajungea, asa ca la spatar mergea, trei plocoane facea si asa-i zicea: marite spatar eu om nenorocit ramasei fara martoaga mea si am venit la tine dreptate sa faci si sa-mi dai si mie un galban, doi cal sa iau.

Criza fiind si musterii neavand, spatarul isi rase in barba si cu dulci cuvinte pe Stan il ademeni: om bun, bre' nu te-ngriji ca bani io ti-o dai si cal nou ti-i lua. Da sa tii minte pe langa drum sa nu calci si peste un an cu bani sa te-ntorci, nu un galban doi acolo ci cu suta sa imi vii. Stan in san scuipa, de sfinti injura, fruntea pleaca si accepta.


Orice asemanari cu situatii sau personaje din viata reala nu sunt o intamplare!

Sarbatori fericite!

Genin Floreasca

Tocmai m-am infruptat dintr-o shaorma picanta de la Genin Floreasca.
Sa luam pe rand:

Pret/Cantitate: 12 lei o shaorma "mica", mica intre ghilimele nu de alta da e ditamai monstrul.

Continut: Carnea e bine facuta, un pic prea picanta pentru gustul meu, dar se imbina minunat cu ce mai e pe acolo, castraveti murati, cartofi prajiti si ceva legume, varza , ceapa am reusit eu sa identific.

Puncte slabe: un pic prea grasa, probabil e de la sos, pentru ca pe lipie printre altele se vedeau picaturi de grasime/ulei si carnea putin cam prea condimentata, avand un sos bine facut si prezent din abundenta puteau sa lase carnea mai putin condimentata.

Comparativ cu alte locuri: Shaorma Gyros e mai buna, dar o bate pe cea de la Dristor si cam la fel cu cea din regie, de langa P19.

America, dobândă zero!

Probabil una dintre cele mai importante stiri ale zile:
America, dobândă zero!
Banuiesc ca americanii au ajuns la etapa in care nu prea mai au ce sa faca si din disperare vor lua tot felul de masuri care nu prea vor ajuta.
Cum spunea unul dintre cititori intr-un comentariu, "Asteptam cu interes momentul in care dobanda va fi - 1 (minus 1)."

sunt mandra posesoare a unui rest de masina

Citeam zilele trecute o scurta apologie a bloggerului roman/blogosferei romanesti. Cica tot bucuresteanul, statut primit din tata in fiu sau dobandit pe parcurs, isi tranteste un blog si dupa se plange de traficul din Bucuresti.

Ei bine eu nu pentru asta am facut blogul, ci pentru ca asa cerea cica job descriptionul meu, da tot despre trafic am ajuns sa vorbesc sau sa ma plang, cum va suna domniilor voastre mai bine. Si iaca nici nu o sa ma opresc din plans, nu de alta, dar tocmai am ajuns acasa dupa ce o fatuca, ce tocmai luase carnet si masina noua, a intrat in mine cu vreo 8o km la ora, in mod oficial, ca neoficial cineva de la ea din masina zicea ca a avut 100 km/ora. Si eu tot ce am facut a fost sa astept regulamentar la semafor sa se faca verde. Coloana mea a trecut prin niste grele incercari nu de alta, dar la impact spatarul scaunului meu a cedat de-a dreptul, ma mir ca oasele mele mai sunt intregi, iar masina ce sa zic, a ramas la locul accidentului nu de alta, dar de mers cu ea ceva luni sigur nu se va mai putea. Ei si in conditiile astea, adica tu ca tot omul nevinovat stai la semafor, nici macar nu te deplasezi, si intra bizonul, respectiv bizoana de 21 de ani in tine, cum sa mai iti pastrezi calmul, cum sa treci peste toate nenorocirile care ti se intampla zi de zi in traficul bucurestean.

In primul rand intreb: de ce as tacea? De ce sa ma prefac ca totul e bine si roz, cand in realitate cel putin de 3, 4 ori pe an masina mea e agatata, acrosata, lovita si mai rar facuta zob?! E sau nu e blogul un mod de exprimare? Teoretic am potentialul de a spune cuiva ceva, de a atrage atentia ca inconstienta, nesimtirea si marlania au atins cote maxime prin traficul din bucuresti. Atunci de ce sa nu o fac?! Nu vrei sa citesti asa ceva, treci mai departe, dar tare ma tem ca cei loviti de soarta, care isi blestema zilele oridecate ori un nebun le taie fata sau intra in ei nu vor trece asa usor pe langa postarea mea, chiar daca nu o fi scrisa ea impecabil sau cu talent. Da cand stii cum e, cand te doare sufletul cand vezi ca masina ta ajunge o gramada de fiare si asta fara ca tu sa fii facut ceva aiurea sau gresit, e greu sa fii insensibil la durerile celorlati.

E dreptul meu sa ma plang ca bucrestiul e plin de nebuni ce nu au ce cauta in spatele voalnului, la fel cum e dreptul fiecaruia de a ingnora ce am scris.


Revin cu poze, macar unul din 5 sa vedeti cum arata.

O noua epidemie de daltonism loveste capitala!

Se pare ca o epidemie, extrem de virala, de daltonism, a lovit populatia "soferista" a capitalei noastre. Sau s-o fi schimbat codul rutier si eu nu am aflat, adica mai nou pe rosu se trece si pe verde se sta. Lamuriti-ma si pe mine ca altfel nu o sa dau de capat acestei probleme arzatoare.

De ceva vreme se stie ca in traficul bucurestean fiecare se descurca cum poate, adica mai pe linia de tramvai, mai pe contrasens, mai sperii o babuta pe trecerea de pietoni si mai ales te iei tare de politistul nenorocit care a indraznit sa te opreasca pe tine, mare "volanist" pentru ca nu ai acordat prioritate sau ai trecut ca nebunul cu 100 la ora pe plaiurile capitaliste(se trage de la capitala si cica unii se lauda si cu viteze de 170 prin oras, nu de alta da aveau o nevoie stringenta sa testeze cat pot prinde cu masinuta).

Cu toate ca zi de zi vad asa ceva, ba chiar m-am obisnuit si nu mai reactionez, nu mica mi-a fost mirarea saptamana trecuta, cand si eu ca tot omul, astept 20 de minute sa parcurg vreo 250 de metrii si sa traversez o intersectie regulamentar, dar ce sa fie, ce sa fie?! Cu toate ca pe sensul meu de mers semaforul indica culoarea verde, cei care aveau rosu traversau la gramada si nu ca mai fortau 2, 3 tupeisti "galbenul" sau ca ar fi intraziat 2, 3 secunde si mai furau si ei un pic de timp. Nu, toti, la gramada treceau pe rosu si un nenea mai sperios din fire cu o dubita mica, din fata mea, ii mai si lasa. Adica , am eu verde da de ce sa nu ii las pe amaratii din stanga mea sa treaca, ca ce nevoie am eu sa traversez intersectia, mai bine stau eu aici in mijlocul drumului si mai blochez si pe altii, ca nenorocitii aia cu rosu sa treaca, ca doamne fereste le-o fi picand ceva daca respecta si ei regulamentul si ne trezim un popor de impotenti.

Nu am scapat bine de socul asta, ca alta minune. Pe aici s-a impamantenit bunul obicei de a claxona si orbi lumea cand se face verde la semafor. Adica partea asta parca o mai inteleg si eu, ca mi s-a intamplat sa am in fata pe unii ocupati ba cu un ziar, telefon sau pur si simplu prea furati de peisaj sa vada ca s-a schimbat culoarea la semafor, si la ce avem in trafic trebuie sa prinzi fiecare miime de secunda de verde, ca altfel patesti ca mine, faci cate o ora si 20, 30 de minute zilnic pana la birou, dar de aici si pana la a speria omul cand nici nu s-a facut bine verde e distanta mare.

Si acum partea care parca imi intareste banuiala ca s-a schimbat codul rutier. Sateam si eu seara trecuta la semafor, intr-o intersectie pe care o cunosc destul de bine, ca sunt perioade in care trec zilnic pe acolo si ca tot omul care stie ca tocmai se facuse rosu si mai are de asteptat pana trec aia din dreapta, stanga si apoi cei din fata ca sa prinda si el un pic de verde ma relash si ma zgaiesc in gol. Cand vad ca se apropie momentul ma pregatesc, bag in viteza, tintesc ochii pe semafor si astept. Eu astept, da se pare ca nu toti mai au rabdarea asta, cand mai aveam inca un pic pana sa se faca verde incepe nenea din spate Tit, Tit. Prima reactie ma uit in spate sa vaz si eu care e problema, o fi patit unul ceva, mai stii. Cand colo nimic spectaculos, un gigel intr-un opel asta clasic(am retinut si numarul asa de forma, poate, poate ma mai intlnesc cu individul) isi cam pierduse rabdarea si probabil stiind si el intresectia si faptul ca urma sa se faca verde ma "indemna" sa trec pe rosu, ca de, din fata veneau doar 2, 3 masini si incapi tu pe langa ele. Binenteles ca in momentul ala m-am facut ca ploua, asta ca sa nu imi sara mustarul si sa il blagoslovesc cu ceva vorbe de duh pe individ, dar nici el nu s-a lasat mai prejos, asa ca pe ultima suta de metrii m-a mai imbogatit cu niste sunete de claxon chiar inainte sa se schimbe culoarea, probabil spera si el saracu' ca ma razgandesc si trec si eu, la indemnul goarnei lui, pe rosu. Da numai de-a dracului am vrut eu sa incalc noile reguli si am trecut pe verde, sa-i fie de bine!

P.S. Sper ca omul nu era daltonist si l-am facut eu cu ou si cu otel degeaba, da in cazul asta putea si el sa vada a cata luminita de sus in jos sau de jos in sus era aprinsa, ca astea nu prea isi schimba ordinea.

“nu votezi, nu contezi” !

Total de acord cu aceasta idee. Daca nu votezi politicienii nu te vor intreba de sanatate, pentru ei nu contezi, avand in vedere ca scopul "suprem" e castigarea a cat mai multor voturi. Daca vrei sa primesti ceva la schimb, mergi la vot!

Prima vacanta in Grecia...

Dupa indelungate framantari si tatonari am hotarat sa aleg Grecia drept destinatie a vacantei de vara pentru anul acesta. Am foarte multi prieteni, precum banuiersc ca aveti si voi, care au fost cel putin intr-o "vacanta" in tara zeilor olimpici, asa ca am avut parte de o multime de impresii si sfaturi legate de aceasta iesire.

Foarte multi spun ca e destinatie ieftina, eu din pacate, fortata de imprejurari am ales varful sezonului ca perioada a sejurului si nu mi s-a parut ca as fi obtinut ceva ieftin. Nu zic ca ar fi fost scump, dar in nici un caz ieftin. Comparativ cu Cipru tara invecinata si despre care s-ar spune ca e destul de scump preturile au fost cam la acelasi nivel,poate putin mai mici. Oricum am fost mai mult decat pregatita din punctul asta de vedere si nu pot sa ma plang ca nu mi-ar fi ajuns banii, dimpotriva am reusit sa ma mai intorc si cu ceva cadouri pentru cei apropiati.

Ca destinatie am ales insula Thassos deoarece doream ceva mai linistit si mai putin aglomerat decat avem noi pe litoral si din punctul acesta de vedere chiar am ales bine. Am ales un pachet de la o agentie de turism din bucuresti,
transportul cu autocarul pentru ca imi era putin teama ca nu o sa ma descurc singura, dar acum cred ca un GPS e suficient si mai mult ca sigur ca voi mai face cateva incursiuni pe cont propriu. Pew drum nu am avut parte de suprize, dimpotriva am ajuns chiar putin mai devreme suficient cat sa prindem bacul de ora 10.

Am stat la o pensiune cu terasa(taverna),Asterias, in Limenaria, a doua localitate ca marime de pe insula. Proprietarul Kostas a fost tare amabil si saritor astfel incat chiar daca au fost mici scapari m-am declarat multumita si chiar as putea recomanda locatia. Ce m-a deranjat intr-o anumita masura a fost muzica de la o terasa din imediata apropiere; muzica extrem de buna si pe care in mod normal as fi ascultat-o cu placere, dar nu in fiecare seara pana la ora 2, 3 dimineata pe tot parcursul saptamanii.





Daca as vrea sa rezum cum a fost si ce mi-a placut cel mai mult v-as invita pur si simplu sa priviti poza aceasta:



P.S. Mai multe poze puteti vedea aici: Vacanta Grecia

Un ultim discurs

Am incercat sa mai arat cuiva filmul, dar nu a fost prea impresionat :) cica mai bine isi petrecea omul timpul pe care il mai are cu familia decat sa vorbeasca atat...

Daca aveti rabdare puteti viziona discursul unui om inteligent, articulat care stie ca mai are destul de putin timp de trait si care vrea sa transmita un mesaj celor dispusi sa il asculte.

din seria zilelor de luni...

Astazi am aflat ca trebuie sa ma apuc de invatat SWT. Yeahhh, habar nu am cu ce se mananca, dar in cel mai scurt timp, intram direct in productie, eu si inca doi colegi norocosi :)
Da e chiar dragut sa te plimbi asa printr-o aplicatie, de la baze de date si server direct la clientul in SWT. Bineteles ca urmeaza citit de tutoriale si incercat un "Hello World!" dupa care, pe cai ca se filmeaza :))

Paianjeni sub influenta drogurilor

Unul dintre link-urile care circula in masa pe messenger :)

Totusi mi s-a parut interesant si mi-a atras atentia. Daca bietii paianjeni au luat-o razna de la droguri, ei avand un sistem nervos nu foarte complicat, va dati seama ce se intampla prin creierele noastre aflate "sub influenta stupefiantelor"?

M-a pus pe ganduri mai ales efectul cofeinei, eu nefiind o bautoare inraita de cafea, ba chiar renuntand, dar o poza de genul asta cred ca m-ar face sa ma gandesc de doua ori inainte sa imi fac o cana de cafea, nu de alta, dar de felul meu sunt mai aiurita si imprastiata, daca mai bag si cofeina numai de bine nu e...

Si ca sa intelegeti despre ce vorbesc sa aratam si pozele:


Aflat sub influenta cofeinei










Aflat sub influenta marijuanei










Aflat sub influenta somniferelor

Cerere MUUUULT mai mare

Scuza principala pentru preturile actuale de pe piata imobiliara romaneasca e cererea cica MULT mai mare decat oferta. Ceva de genul romanii se inmultesc in disperare, nu mai moare nimeni, nu mai pleaca nimeni din tara si binenteles toti dau fuga in Bucuresti.
Lasand deoparte faptul ca cei care au salarii care sa le permita accesarea unui credit ipotecar pentru achizitia unui imobil stau si se gandesc de doua ori inainte sa faca marele "pas", nu luam in considerare nici faptul ca multi incep sa fuga de capitala si unii chiar nu accepta ideea de a trai intr-un oras prea aglomerat si prea poluat nici macar pentru un salariu mai mare(nu mult mai mare), iata ca vine lume si ne zice cum stam cu natalitatea si dorinta romanilor de a "procrea".

"Mai mult de 70% dintre cuplurile din Romania nu isi doresc sa aiba urmasi, arata un studiu realizat de Fondul ONU pentru populatie, UNFPA.

Potrivit studiului, citat de Cotidianul, rata fertilitatii a scazut de la 2,2 copii/femeie la 1,3 copii/femeie, fapt care nu asigura inlocuirea cu succes a generatiilor.

"Intensificarea fenomenului de migratie, reducerea influentei normelor culturale, cresterea mobilitatii sociale, sporirea cheltuielilor pentru cresterea si educarea copiilor, incertitudinea si stresul sunt tot atatia factori care au dus la scaderea natalitatii", mai spun reprezentantii Fondului.

Pentru sprijinirea cuplurilor sunt luate in considerare masuri care prevad gradinitele cu orar prelungit, care ar permite femeilor sa lucreze, infiintarea gradinitelor si a creselor de catre angajator, pentru ca parintii sa fie aproape de copii sau sa aiba un program de lucru flexibil.

Mai mult, facilitarea accesului tinerilor la locuinte, ar putea impulsiona tinerii sa faca copii. "

(articolul in original aici)

Bun acum vreau sa mai aud inca o data discursul ala in care Cererea e MUUULT mai mare ca oferta si cica nu s-ar echilibra decat in 10, 15 ani. Sa speram ca in 10, 15 ani nu o sa ajungem la jumatate din populatia actuala. Apropo in Bucuresti cica mor anual in jur de 25.000, 30.000 de oameni, adunand la ciferele astea noile apartamente construite si ce se vor construi in urmatorii 2, 3 ani eu zic ca punctul de echilibru se va afla undeva mult mai aproape in timp decat au estimat diversi experti "imobiliari" si "bancari".

X motive pentru a cauta un alt loc de munca

Ce ne determina in ziua de azi sa cautam un alt loc de munca, mai bine zis sa plecam la vanatoare cu CV-ul pe post de arma/momeala?

-prea putini bani in buzunare in ziua salariului;
-nu ne place ceea ce facem;
-am auzit de la un coleg/prieten/vecin ca la firma A e mult mai bine;
-nu ne place atmosfera de la actualul loc de munca;
-nu te intelegi cu seful/sefa;

Sunday stupid Monday

Incepuse bine saptamana, inca ma mai relaxam in urma week end-ului de leneveala si priveam cu incredere spre noua saptamana, cand traficul si mai ales soferii din trafic mi-au taiat elanul si avantul, brusc si fara drept de apel. Ca sa nu mai vorbesc ca doar ideea ca s-a terminat cu statul degeaba e suficient sa te faca sa mormai toata ziua si sa privesti cu jind spre al tarii viitor(a se citi urmatorul interval de stat degeaba/lenevit).

Luminita a aparut dinspre ziare, cele online binenteles. Nu le mai vizitasem de multicel si am zis sa incerc sa ma pun la zi cu toate cele, cand ce sa imi vada papilele gustative, o minunatie de articol. Ma rog, lasam deoparte anumite aberatii gen reclama gratuita la x si y forumuri sau frazele deplasate "shaorma este pe punctul de a deveni, se pare, parte din brandul nostru de tara" si ne intoarcem cu sarg la lista frumoasa cu locuri unde te poti deda la orgii culinare.

Cateva dintre "shaormarii" imi sunt cunoscute, ba chiar am si trecut pe acolo in vizita de lucru, dar nu mi se pare de ajuns. Asa ca mi-am propus ca in viitorul mai mult sau mai putin apropiat sa le fac o vizita la fiecare. Cum pe la dristor am dat de vreo cateva ori si spre nemultumirea fanilor am ajuns la concluzia ca nu e cea mai cea, voi trece la urmatoarele listate.

Jelitul blogosferei

Vad ca e la moda sa ne plangem de slaba calitate a continutului blogosferei. De ce facem asta? Nu stiu. Banuiesc ca intotdeauna a fost o anumita tentatie de a ne arunca cu cenusa in cap sau de a arata cu degetul. Noi romanii inca suntem campioni in a ne desconsidera singuri ca natiune, societate, popor. De unde ni s-o trage iarasi nu stiu, dar e jalnic!

Daca nu iti place, nu citi; daca nu iti convine fa o lista neagra, pune acolo tot si da-o mai departe, dar nu pierde o gramada de timp spunand cat de slab e totul, ca nu se mai scrie, ca se copiaza doar, ca toti mucosii viseaza la ploi cu bani, dar nu sunt in stare sa lege o fraza. Fa tu mai bine, fii constructiv!

Ofera o alternativa, ofera continut si va fi mai mult decat suficient, dar nu mai jeli blogosfera ca e pierdere de vreme; ea nu a murit, a crescut, s-a facut mare si frumoasa. Ca ii lipsesc niste chestii marunte gen, cultura, talent, initativa, imaginatie, chiar buna purtare, asta e alta poveste. Dar blogosfera noastra e vie si e o mandrete de fata. Sa ne traiasca!


P.S. Una din marele aberatii e folosirea cuvantului "copi" in loc de copiez, copiaza. Daca tot va legati de calitate, oferiti si voi ceva mai bun! Aici ma refer la aia care scriu "ei copi" si apoi se planga ca pusti de liceu scot pe banda rulanta blogguri. Grrrrrrrr
P.P.S. Daca ultima bucata nu v-a luminat, va recomand sa cititi "Ciresarii", e buna la orice varsta pentru sufletele tinere.
P.P.P.S. Apropo mie imi plac bloggurile cu poze, poze frumoase, inteligente. O poza facuta cu minte da bine oriunde, ca e blog, ca e site, ca e ziar.

O problema a noastra, a bistritenilor...

Cand am urmarit in direct zilele trecute, cum pompierii neputinciosi au lasat turnul sa arda, m-a durut inima la gandul ca nu putem face nimic altceva decat sa ne uitam cum arde turnul bisricii evanghelice. Am vazut oamenii adunati in piata si am fost placut impresionata pe de-o parte, dar nu stiu cati erau acolo pentru ca le pasa sau doar ca sa "caste" ochii ca la balci.

Una dintre primele reactii din partea autoritatilor a fost sa puna problema lipsei de bani pentru reparatii, si vai ce mult o sa ne coste! In momentele acelea mi-am adus aminte de inceputurile serviciului de ambulanta SMURD, la Targu-Mures, cand nu aveau bani mai deloc si oamenii i-au ajutat. Targu-muresenii au strans bani si cu ajutorul primariei au cumparat ambulante, ba chiar si un elicopter in momentul in care primul lor aparat s-a prabusit si nu a mai putut fi folosit.

Ma intreb daca am putea face si noi bistritenii asa ceva, sa dam dovada ca ne pasa de orasul nostru si de ceea ce am primit mostenire de la mosii si stramosii nostri. Poate suna patetic, dar oare ne mai pasa de orasul nostru, de locul in care am crescut sau am devenit prea indiferenti si prea prinsi de problemele noastre?

O mare parte dintre noi nu mai stam in Bistrita, dar nu cred ca nu putem ajuta. Si eu sunt departe, dar as vrea macar sa incerc sa ajut cu ceva. Daca stie cineva de o campanie de adunare de fonduri pentru reparatii va rog sa ma anuntati, daca stiti vreun cont bancar pentru donare de bani, daca pot sa ajut si in vreun alt fel, chiar si doar spunandu-le oamenilor despre ce s-a intamplat, sunt dispusa sa ajut. Sunt plecata de ani buni din oras, si adevarul e ca lucrarile de restaurare sunt incepute de atata timp ca nici nu mai stiu cand am trecut pe langa biserica fara sa vad schelele din jurul ei, dar mi-ar placea sa vad biserica din nou "aratoasa", chiar si daca doar in putinele momente cand reusesc sa mai ajung "acasa". Si pentru asta sunt dispusa sa fac ceva, daca stie cineva ceva legat de aceasta problema va rog sa ma anuntati.

Jos pilele, sus relatiile !

Nu am fost niciodata adepta folosirii pilelor, nu mi-a placut ideea de a promova/profita de o asemenea situatie. Banuiesc ca in cazuri extreme toti suntem tentati sa ne folosim de o "pila", dar nu consider fenomenul ca fiind unul sanatos, nici pentru indivizi nici pentru societate.

Totusi in ultima perioada am ajuns sa apreciez avantajele anumitor "relatii". E placut sa vezi o fata familiara si zambitoare atunci cand te duci cu "jalba-n protap" prin diverse locuri. Ai treaba cu o firma, hop iti aduci aminte de vechiul coleg/prieten care parca lucra acolo si ii dai un telefon. Parca altfel vorbesti cu un cunoscut, chiar si in situatiile mai putin placute si altfel te simti stiind ca cel din fata ta nu te duce cu zaharelul si ca pentru el nu esti o alta fata in multime.

Ciuperci la cuptor

Pana nu demult nu apreciam ciupercile, le mai incercam din cand in cand prajite pe plita sau in tocanita, dar cam strambam din nas ...

O colega mi-a facut cunostinta cu ciupercile clasice, cele pe care le gasim cam prin toate super/hipermarketurile, dar ea le foloseste la salate. Am cumparat si eu de cateva ori, au inceput chiar sa imi placa crude in diverse tipuri de salate, dar mi se intampla de multe ori sa nu le folosesc pe toate. Intr-o seara gandindu-ma ca ar fi pacat sa le las sa se strice asa ca m-am hotarat sa le pregatesc la cuptor. Aveam si ceva pofta de usturoi, asa ca am improvizat rapid urmatoarea "retea", care sper sa va placa si voua:

Se iau ciupercile, se curata de "pielita" care se desprinde destul de usor si de cozi, se aseaza intr-o tava sau tigaie. Peste ele (in umbreluta) se presara niste usturoi taiat marunt, condimente, rosii taiate cubulete, niste ulei, cascaval taiat tot cubulete si vin alb si se baga la cuptor la temperatura mare si se lasa pana se topeste cascavalul si se coc rosiile sau pana se face o crusta crocanta pe cascaval.

Condimentele nu trebuie sa fie foarte sofisticate, pentru prima oara m-am multumit cu sare si piper, astazi am adaugat si niste marar proaspat maruntit, dar asta depinde de gusturile fiecaruia. oricum va sfatuiesc sa folositi plante aromate proaspete in schimbul celor uscate.

Pana acum am folosit doar ulei de floarea soarelui fiind la indemana, dar voi incerca si cu ulei de masline. In ceea ce priveste vinul incercati sa alegeti unul cu un buchet cat mai bogat si sec.

Cascavalul e pur si simplu ceva luat din supermarket/magazin, dar puteti sa incercati diverse tipuri, in functie de preferintele personale. probabil ar merge inclusiv niste telemea de oaie sau branza de burduf.

Eu le prefer cu mult usturoi si azi cu putin piper in plus pentru a adauga un gust usor iute/picant. in functiile de preferinte puteti sa incercati sa le dati o aroma acrisoara sau cu niste plante aromate o senzatie de "prospetime". Eventual pentru "carnivorii" din voi ar merge si o varianta cu niste kaiser maruntit sau niste sunca.

Se servesc calde, "ca atare" :) sau garnitura (prima data le-am avut garnitura la niste file de peste la cuptor impreuna cu un mujdei de usturoi).

Pofta Buna!

p.s. promit si niste poze, dar pe viitor, pentru ca astazi miroseau prea bine si imi era prea foame ca sa am rabdarea sa le pozez :D