sunt mandra posesoare a unui rest de masina

Citeam zilele trecute o scurta apologie a bloggerului roman/blogosferei romanesti. Cica tot bucuresteanul, statut primit din tata in fiu sau dobandit pe parcurs, isi tranteste un blog si dupa se plange de traficul din Bucuresti.

Ei bine eu nu pentru asta am facut blogul, ci pentru ca asa cerea cica job descriptionul meu, da tot despre trafic am ajuns sa vorbesc sau sa ma plang, cum va suna domniilor voastre mai bine. Si iaca nici nu o sa ma opresc din plans, nu de alta, dar tocmai am ajuns acasa dupa ce o fatuca, ce tocmai luase carnet si masina noua, a intrat in mine cu vreo 8o km la ora, in mod oficial, ca neoficial cineva de la ea din masina zicea ca a avut 100 km/ora. Si eu tot ce am facut a fost sa astept regulamentar la semafor sa se faca verde. Coloana mea a trecut prin niste grele incercari nu de alta, dar la impact spatarul scaunului meu a cedat de-a dreptul, ma mir ca oasele mele mai sunt intregi, iar masina ce sa zic, a ramas la locul accidentului nu de alta, dar de mers cu ea ceva luni sigur nu se va mai putea. Ei si in conditiile astea, adica tu ca tot omul nevinovat stai la semafor, nici macar nu te deplasezi, si intra bizonul, respectiv bizoana de 21 de ani in tine, cum sa mai iti pastrezi calmul, cum sa treci peste toate nenorocirile care ti se intampla zi de zi in traficul bucurestean.

In primul rand intreb: de ce as tacea? De ce sa ma prefac ca totul e bine si roz, cand in realitate cel putin de 3, 4 ori pe an masina mea e agatata, acrosata, lovita si mai rar facuta zob?! E sau nu e blogul un mod de exprimare? Teoretic am potentialul de a spune cuiva ceva, de a atrage atentia ca inconstienta, nesimtirea si marlania au atins cote maxime prin traficul din bucuresti. Atunci de ce sa nu o fac?! Nu vrei sa citesti asa ceva, treci mai departe, dar tare ma tem ca cei loviti de soarta, care isi blestema zilele oridecate ori un nebun le taie fata sau intra in ei nu vor trece asa usor pe langa postarea mea, chiar daca nu o fi scrisa ea impecabil sau cu talent. Da cand stii cum e, cand te doare sufletul cand vezi ca masina ta ajunge o gramada de fiare si asta fara ca tu sa fii facut ceva aiurea sau gresit, e greu sa fii insensibil la durerile celorlati.

E dreptul meu sa ma plang ca bucrestiul e plin de nebuni ce nu au ce cauta in spatele voalnului, la fel cum e dreptul fiecaruia de a ingnora ce am scris.


Revin cu poze, macar unul din 5 sa vedeti cum arata.