Wednesday, February 11, 2009

am masina mea...

Am masina mea,
Sunt pionier,
Si ma mandresc cu ea
Sunt pionier...

Ce sa mai, draguta de ea mi-a fost predata "la cheie" saptamana trecuta si m-a uns la suflet sa o vad asa frumoasa si noua.

Fiind intr-o perioada mai agitata si proaspat revenita din Anglia nu eram cine stie ce entuziasmata cand am mers sa ridic iau masina. Eram mai preocupata de cum ajung acolo, cati bani imi iau la mine, ce hartii imi trebuie si alte prostii in loc sa ma gandesc la masina mea cea noua. Chiar si acolo pana ne-am fatai cu hartii, platit numere, RCA si alea, alea, parca nu am si uitat ca eu sunt pe cale sa imi pun fundul intr-o masina nou-nouta, pentru care am facut o gramada de drumuri, pierdut timp si din pacate facut un credit de-a dreptul monstruos(in ceea ce priveste dobanda).



Dar ta-da! A sosit si marele moment in care sunt condusa la masina, mi se inmaneaza cheile si incepe momentul senzational al dezvelirii! masina era acoperita cu o husa visinie destul de ok, prima data mi s-a parut haios faptul, nu atat faptul ca era acoperita, cat modul de prezentare. Si incepe nenea de acolo sa traga de husa usor, usor de parca ar fi tinut in mana niste oua si se temea sa nu le sparga :D. Ei bine, acela a fost Momentul! Momentul in care masina mea mi-a picat cu tronc. Nu cand umblam ca nebuna sa vad ce sa iau, nu cand am studiat poze si modelele expuse pe la dealeri, ci momentul in care a inceput sa iasa de sub prelata, palma cu palma. Si arata atat de bine :D Curata de sclipea si mirosul ala de masina noua... E tot ce iti poti dori de la o masina.



Sunt atat de incantata de ea, incat chiar daca presurile pe care le-am primit cadoul de la dealer miros de iti muta nasul din loc, nu am luat nici un odorizant de masina. Vreau sa pastrez mirosul de masina noua cat mai mult. Daca as putea as lua o mostra si as inchide-o intr-un borcan si peste luni si luni sa il deschid asa cate un pic sa imi aduc aminte ce bine miroase masina noua.
Nu e cine stie ce masina mea, dar imi place la nebunie, si abia astept sa fac primul drum mai lung sa vad cum se comporta si in afara Bucurestiului, dar ami ales vreau sa ma bucur de ea.



Las si cele cateva poze pe care i le-am facut sa va spune ceea ce eu nu am reusit in scurta poveste de azi.